Havrelo Clempuş a fost un autodidact, a învățat să citească și să scrie din cărțile de rugăciune și din „Cobzarul” lui Taras Şevcenko. Satul şi ţinutul natal ocupă un loc important în inima şi opera sa. În anii ’50-’60, când literatura ucraineană din România era încă săracă şi fragedă, Havrelo Clempuş din satul maramureşean Valea Vişeului era cunoscut ca “poetul-ţapinar”, care scrie versuri – “kolomeike” despre lucrătorii forestieri, publicându-le în gazeta “Novei Vik” (astăzi „Vilne slovo”) din România. După moartea poetului în 1990, familia a încercat să păstreze memoria acestuia. Mai multe din obiectele sale personale, manuscrise, cărţi etc. se regăsesc acum în casa natală, pe care se găseşte şi o plăcuţă memorială, iar cei care doresc o pot şi vizita.