fbpx
Rulează videoul

Irina Ţvilek-Sierohina

Artistă, maestră a ceramicii

Bunica Pavlina

Eram mică şi tot fugeam la bunica mea – la Pavlina Iosepivna. Iar bunica îmi tot zicea: „Іrinuca, hai să mă ajuţi să tai. Crestează pe margini oala!” — Vă explic imediat ce este o crestătură. — întinde mâna după cană. – Observaţi imaginile? Iar aici sunt aceste crestături. Crestăturile evidenţiază imaginea, o fac mai expresivă. Bunica mea tot timpul olărea, sora Nadia picta, iar eu făceam crestătura. Într-o zi, bunica mă priveşte şi spune: „Să ştii, Irinuca, că din tine va ieşi un olar.”

Este îmbrăcată într-o rochie care îi acoperă şoldurile largi. La talie are o centură largă, strălucitoare cu fire subțiri aurii, vişinii și maro. Gâtul este înfășurat ușor într-un colier subțire de perle albe. Părul este vopsit în roșu aprins, cu o tunsoare scurtă. Contururile feței sunt accentuate de machiajul ușor. Mai ales buzele. Culoarea strălucitoare a rujului de un roz sidefiu se remarcă cel mai mult. Irina Ţvilek-Serohina este unul dintre cei mai renumiţi maeştri ai ceramicii de Kosiv. Are 71 de ani şi încă olăreşte. Continuă munca bunicii sale, Pavlina Ţvilek, care a fost una dintre cele mai vestite şi fruntaşe meştere din Kosiv. Ea i-a insuflat nepoatei sale dragostea pentru ocupaţia familiei și a fost primul mentor al micuței Irina. Tradiţiile străvechi ale bunicii Pavlina au fost păstrate până în prezent şi le foloseşte cu pricepere şi abilitate în tehnica olăritului şi a ceramicii. Irina Ţvilek-Serohina s-a născut şi a crescut în Kosiv. Aici a mers la școală și a studiat la Școala de Arte Aplicate și Decorative din Kosiv.

Inima ceramicii ucrainene străvechi

Astăzi, orașul Kosiv din regiunea Ivano-Frankivsk este unul dintre cele mai renumite centre de olărit din Ucraina. Timp de câteva secole aici au lucrat cu lut sute de olari și meșteșugari, păstrând tradițiile ceramicii pictate din Kosiv. Arta ceramicii s-a dezvoltat rapid nu numai în Kosiv, ci și în satele din jur: Kute, Pisten, Vechiul Kosiv. În ceramica tradițională de Kosiv, pot fi urmărite obiceiurile străvechi ale huţulilor, viața și felul lor de a trăi, istoria și o anumită filozofie. Operele de ceramică au absorbit semnificaţiile secrete ale ţinutului carpatin, iar ceramica tradiţională de Kosiv este un element important al identităţii ucrainene. Olarii folosesc tricolorul în lucrările lor: verde, galben și maro. Doamnei Irina îi place să folosească cel mai mult culoarea maro în lucrările ei.

Aici este maro pe ulcior, vedeţi? Iar acolo e deja mai închis, am dat un pic mai mult alb şi apoi a ieşit nuanţa asta mai închisă

Alături de ea, pe raft, sunt aşezate cu mare grijă plăci ceramice, iar mai încolo sunt aşezaţi miei, păsări decorative, sfeşnice, butoaie, farfurii, ulcioare de lut. Ulcior (dzaban) e denumirea dată de huţuli pentru vasul folosit pentru apă, lapte, kvas.

Farfurii şi o vază cu urechi

Cândva, în Kosiv, erau mai mult de 250 de meşteri, iar azi mai sunt în jur de 70. Dar nu toţi lucrează în ceramica tradiţională. De obicei, olarii tineri și maeştrii încearcă să-și găsească propriile forme, mai deschise la inovații și experimente. Irina Ţvilek-Serohina povesteşte că lucrează în tehnica tradiţională, deşi, cândva a încercat să şi experimenteze. Pe atunci lucra în tandem cu soţul ei.

Cândva, la o expoziție în Kiev, unul dintre jurnaliști l-a întrebat pe soțul meu ce îi place cel mai mult să facă. Iar el a răspuns: „Farfurii şi vază cu urechi!”

Şi până în ziua de azi toţi îl pomenesc pe Vanea al meu şi a lui „vază cu urechi…” Era priceput să inventeze noi forme

Tace brusc și privește undeva pe lângă camera de filmat. Suspină încet. Cu mâna îşi atinge inima. Îşi aminteşte de soţul răposat.
Soţul Irinei – Ivan Serohin a murit în 2004. Înainte de aceasta, cuplul își împărțea întotdeauna munca în două. În principiu, în ceramică munca se face în pereche: bărbații rotesc roata olarului, iar femeile fac modelare și pictură. La început, Irina habar n-avea cum va face singură ambele lucruri, dacă va învăța să învârtă roata olarului sau să facă față întregii munci.

Toată lumea lucra în cuplu, iar eu am rămas singură. Tot mă gândeam cine să mă ajute.

Mai târziu, colegii ei bărbaţi au început să o ajute pe maestră în toate modurile posibile, iar mai târziu a învățat să facă şi singură. Spune că atunci când a lucrat în cuplu cu soțul ei, a fost cel mai bun lucru care s-ar fi putut întâmpla. Nu are idee cum un cuplu poate face lucruri diferite. În timp ce vorbește, se ridică încet de pe scaun și arată doi colaci și un sfeșnic pe care le-a făcut odată împreună cu soțul ei, Ivan.

Munca vieţii

Importantă pentru huţuli în crearea ceramicii de Kosiv este umplerea liniilor poveştii. Aceasta transmite special semnătura fiecărui maestru. Irina spune că principala inspirație pentru munca ei este spiritul continuu al Carpaților, unde de fiecare dată vrei să te cufunzi, ca şi cum ai înota într-o mare largă, iar apoi să desenezi noi forme și culori în propria minte. Păsări fabuloase, tot felul de animale, natura, peisajele montane creează o paletă unică a stării sufletești a ținutului carpatin pe obiectele decorative ale maestrei.

Doamna Irina participă la numeroase expoziții din Ucraina, iar lucrările sale se află în multe colecții private. În anul 2009, Irina Ţvilek-Serohina a primit titlul onorific de maestru emerit al artei populare din Ucraina, dar despre aceasta ea vorbeşte cu mare modestie. Cu mai multă mândrie îşi arată toate creațiile, care înfrumusețează toate colțurile camerei spațioase și luminoase, din jurul său.

Când vin în atelierul meu, simt că este cel mai drag lucru pe care îl am în viața mea. Nepoata mea, Oksana, la fel ca mine, iubește să picteze ore în șir. Uneori mă sună și mă întreabă: „Mătușă, ce faci?”
"Pictez."
"Și eu pictez."

Autoarea textului Eva Paiiska
Autorul fotografiilor Serghei Havreliuk

Distribuie această poveste prietenilor tăi

Про проект

I am text block. Click edit button to change this text. Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Ut elit tellus, luctus nec ullamcorper mattis, pulvinar dapibus leo. It is a long established

Parteneri

“Trăieşte (cu) Arta” is supported by the European Union under the House of Europe programme.