Bunica Pavlina
Eram mică şi tot fugeam la bunica mea – la Pavlina Iosepivna. Iar bunica îmi tot zicea: „Іrinuca, hai să mă ajuţi să tai. Crestează pe margini oala!” — Vă explic imediat ce este o crestătură. — întinde mâna după cană. – Observaţi imaginile? Iar aici sunt aceste crestături. Crestăturile evidenţiază imaginea, o fac mai expresivă. Bunica mea tot timpul olărea, sora Nadia picta, iar eu făceam crestătura. Într-o zi, bunica mă priveşte şi spune: „Să ştii, Irinuca, că din tine va ieşi un olar.”
Inima ceramicii ucrainene străvechi
Aici este maro pe ulcior, vedeţi? Iar acolo e deja mai închis, am dat un pic mai mult alb şi apoi a ieşit nuanţa asta mai închisă
Farfurii şi o vază cu urechi
Cândva, la o expoziție în Kiev, unul dintre jurnaliști l-a întrebat pe soțul meu ce îi place cel mai mult să facă. Iar el a răspuns: „Farfurii şi vază cu urechi!”
Şi până în ziua de azi toţi îl pomenesc pe Vanea al meu şi a lui „vază cu urechi…” Era priceput să inventeze noi forme
Toată lumea lucra în cuplu, iar eu am rămas singură. Tot mă gândeam cine să mă ajute.
Munca vieţii
Importantă pentru huţuli în crearea ceramicii de Kosiv este umplerea liniilor poveştii. Aceasta transmite special semnătura fiecărui maestru. Irina spune că principala inspirație pentru munca ei este spiritul continuu al Carpaților, unde de fiecare dată vrei să te cufunzi, ca şi cum ai înota într-o mare largă, iar apoi să desenezi noi forme și culori în propria minte. Păsări fabuloase, tot felul de animale, natura, peisajele montane creează o paletă unică a stării sufletești a ținutului carpatin pe obiectele decorative ale maestrei.
Doamna Irina participă la numeroase expoziții din Ucraina, iar lucrările sale se află în multe colecții private. În anul 2009, Irina Ţvilek-Serohina a primit titlul onorific de maestru emerit al artei populare din Ucraina, dar despre aceasta ea vorbeşte cu mare modestie. Cu mai multă mândrie îşi arată toate creațiile, care înfrumusețează toate colțurile camerei spațioase și luminoase, din jurul său.
Când vin în atelierul meu, simt că este cel mai drag lucru pe care îl am în viața mea. Nepoata mea, Oksana, la fel ca mine, iubește să picteze ore în șir. Uneori mă sună și mă întreabă: „Mătușă, ce faci?”
"Pictez."
"Și eu pictez."
