Casa căluţilor din caş
Pe masă, de ambele părţi ale Mariei Petriv, este un bol cu apă sărată, un bol cu o bucată mare de caş, mai multe castroane, iar în faţa ei se află un aragaz electric, de unde ies aburi dintr-o tigaie. Acolo se încălzeşte caşul, pentru a deveni suficient de elastic, astfel încât să se poată modela. Doamna Maria este unul din meşterii populari din satul Brusturiv, capitala ucraineană a căluţilor din caş.
În ciuda vremii mohorâte, camera este destul de luminoasă. Totul se datorează ferestrei mari, triunghiulare din spatele femeii. Iar pe pervazul ferestrei sunt aşezate cu grijă cărţi, ziare şi reviste, în care este pomenită doamna Maria. În paginile lor, femeia îşi prezintă produsele şi povesteşte despre ele în interviuri. Bărbatul ei, domnul Vasile, te invită să vizitezi această mini-expoziţie şi, cu mândrie, comentează fotografiile, nu ca un ghid, ci ca un promotor. De asemenea, povestește despre toate premiile şi medaliile soţiei, de parcă ar enumera toate categoriile de box şi asociaţiile posibile.
În urmă cu 33 de ani, naşa lui de botez a învăţat-o pe doamna Maria meseria de modelare a căluţilor. La început, nu prea i-a plăcut soţiei această meserie, dar, pe parcurs, a început să-i placă.
Meştera spune că brânza trebuie astfel încălzită încât să fie ca plastilina. Conform legendei, spune că primul căluţ a fost modelat de păstori, care stăteau cu animalele la stână. Acolo ei fierbeau caşul şi la unul dintre ei i-a căzut o bucată în cazan şi s-a înmuiat. Atunci, el a scos-o şi şi-a dat seamă că se întinde caşul, adică ar putea modela astfel ceva cadou pentru nevastă, care aşteaptă reîntoarcerea lui acasă. La început, bărbatul (că între ciobani nu erau femei) a creat ceva mai simplu, un colac, pentru ca, mai apoi, să înveţe să modeleze figurine mai complexe. Şi astfel, într-o bună zi, din mâinile sale, a ieşit un căluţ din caş, care, ulterior, a devenit tradiţional.
Acest act al modelării este foarte diversificat şi multistratificat. Se apelează la mai multe practici şi credinţe creative importante. Se apelează, de exemplu, la demiurgi, deoarece caşul moale se aseamănă nu doar cu plastilina, ci şi cu lutul. Сu toate acestea, în acest caz, totul este mult mai interesant, deoarece caşul este un produs comestibil. Prin urmare, ceea ce modelezi poţi să şi consumi. În unele credinţe străvechi, în vremuri cu totem-uri însufleţite, omul putea să dobândească sau să câştige puterea unei fiare, după ce o mânca, fie simbolic, fie chiar pe bune. Viaţa în munţi este dificilă, trebuie să lucrezi foarte intens, trebuie să înveţi de toate, dacă vrei să obţii ceva. Prin urmare, nu e de mirare că cel mai popular model pentru produsele din caş a devenit chiar calul, fără de care este imposibil să ne imaginăm viaţa huţulilor.
Doamna Maria spune că primeşte de multe ori comenzi pentru torturi de căluţi din caş pentru diverse evenimente: nunţi (neapărat cu figurinele mirelui şi miresei din caş), botezuri, zile de naştere etc. Iar uneori rudele vor să dăruiască din partea lor figurine mari comestibile şi atunci intră în schemă nu doar căluţii, ci şi găinile (căci ce este viaţa fără gospodină?) şi alte păsări (căci ce este viaţa fără cântec?) sau peşte (probabil ca simbol al credinţei creştine).
Pe unul dintre pereţii din camera alăturată este un poster, care seamănă cu un ziar de perete. Pe el apar casele de care este legată familia Petriv. Se observă că tema caselor este o temă sacră pentru această familie. De aceea, şi această casă a fost creată cu aceeaşi dragoste şi minuţiozitate, pentru a uşura munca doamnei Maria.
Alături de acest poster este un portret în tehnica imprimării lentriculare, unde fotografia doamnei Maria, dintr-un alt unghi, este înlocuită cu fotografia soţului.
Doamna Maria ne spune că mulţi copii din Brusturiv vin la ea pentru master-class-uri. Şi fiica ei, Cristina, spune că se va ocupa cu această îndeletnicire când va creşte. Până însă să îi iasă figurine mai complexe, ea o ajută pe mama ei şi, de exemplu, îi ies foarte bine colacii. Iar colacul este simbolul infinitului, ale existenţei eterne. Aşadar, munca doamnei Maria are cine s-o continue.