Sculptura din cosmos. Cum familia Strenadiuc se ocupă cu sculptura huţulă
Aici este nunta bunicului meu, aici este a tatălui şi aici este a mea.
Cândva, am adunat păianjeni din grajdul bunicii. Şi acei păianjeni ţeseau aici pânza, tricotau aici. Şi era aşa un alt fel de cosmos, aparte
îşi aminteşte poveşti din trecut.
Așază pe masă materiale pentru lucru. Le încearcă. Explică.
Nicolae Strenadiuc sau mai simplu „Koka” – este maestru al sculpturii huţule. „Kоkа” este un „alter ego” al maestrului. Aşa se şi numeşte atelierul lui din Kosiv. Se ocupă cu sculptura de mult timp. Aproape toată viaţa sa. Mereu caută formate şi idei noi. Experimentează cu abilitate și combină ceea ce la prima vedere pare incompatibil. În sculpturile sale decorative folosește multe motive și contururi huţule. Dar el spune că acest lucru nu este suficient pentru a face produsul interesant și diferit de restul. De aceea, Nicolae încearcă din răsputeri să găsească noi forme și soluții pentru meseria sa. Amestecul dintre tradițional și contemporan scoate la iveală noi concepte de percepție a sculpturii huţule în familia Strenadiuc. Multe imagini expresive și forme pentru lucrările viitoare sunt așezate încă din copilărie şi apar în imaginație doar la un moment dat. Astfel, maestrul le sublimează şi le transformă.
În timp ce domnul Nicolae arată fără grabă icoane și cruci sculptate, fiul său, Bogdan, se alătură conversației. La fel ca şi tatăl său, se ocupă şi el cu sculptura huţulă. Cu toate acestea, lucrările decorative și tehnica lui Bogdan diferă semnificativ de lucrările tatălui său. Bogdan începe să facă pregătirile. Încet, cu atenţie. Apoi desenează un ornament şi sculptează. Ornamentele abundă în tot felul de culori, nuanțe capricioase și linii. În timp ce Bogdan se apucă de treabă, el adaugă că este imposibil să trăiești lângă munți și să nu fii inspirat de ei.