Lumea noastră a fost cândva creată din haos. Dintr-o mare explozie. Din procesul Creaţiei, care a constat în separarea Cerului de Pământ, a Solidului de Ape, a Luminii de Întuneric. Era în acelaşi timp un proces distructiv şi creativ. Aceste energii opuse s-au completat reciproc, s-au hrănit şi au stat la baza tuturor lucrurilor. De aceea, omul, ca parte a lui, prin însăşi natura sa, încearcă să facă acelaşi lucru, simţind puterea acelor procese, înrădăcinate adânc în memoria speciei. De aceea, toată viaţa sa şi-o petrece încercând să cucerească haosul, îmblânzindu-l sau, măcar, înţelegându-l şi dirijându-l în direcţia cea bună.

Astfel, în haosul unei foste bucătării din Kosiv, pe un lemn apar feţele sfinţilor, apar cruci şi icoane, apar portrete seculare şi poveşti. De ce în bucătărie? Căci acolo artistul-sculptor Taras Strenadiuc şi-a amenajat un atelier în interiorul casei. Mai are un atelier principal, în garaj, dar acelui loc îi lipseşte anturajul. Nu-i oferă oportunitatea de a contempla interiorul bucătăriei, datorită căreia poţi afla multe despre om şi meşteşugul său.

Dacă te uiţi de la distanţă la această cameră înghesuită, se aseamănă cu o pată colorată din testul psihologic Rorschach. Cu toate acestea, dacă te apropii, ţi se deschide vizual o imagine mai largă. Atunci încep să se distingă din substraturi anumite obiecte specifice, care stau întinse pe jos, împrăștiate pe mobilierul de bucătărie, atârnate pe pereţi: toate aceste tăieturi de reviste, cărţi, farfurii, resturi de hârtie, sticle, instrumente, ceşti şi alte ustensile, aţe, vopsele, scotch, șnururi, termometre, rigle. Totul pare dezordonat, la prima vedere, se desfată, împletindu-se, transformându-se într-o masă fără formă, pentru a evidenţia figura lui Taras în colţul îndepărtat al bucătăriei, care stă lângă fereastră la lumina lămpilor şi cu dalta reînvie figuri şi poveşti pe lemn.

Acest haos al ideilor şi al inspiraţiei, de pregătire şi de odihnă, iese puţin dincolo de cadrul atelierului, face o incursiune în coridor, pentru ca acolo să fraternizeze cu o ţesătură eclectică a unei măşti de Halloween şi cu un decor de Crăciun, capul unui Moş Crăciun, cu un cufăr luxos sculptat şi un desen care seamănă cu o schiţă a unui tatuaj. Şi aşa ajungi în camera alăturată, unde începe muzeul lui Taras. Acolo, la intrare, veţi fi întâmpinaţi de un exponat în lanţ, purtând în glumă o mască de gaz, înconjurat de topoare şi un tub de la un lansator portabil de rachetă (MANPADS). Iar în camera vecină se poate vedea o colecţie rară de cruci, adunate de artist. Iar acolo este deja o ordine perfectă. Haosul este îmblânzit.

În toate acestea se poate remarca un conflict sau o contradicţie. Dar ele sunt încă de la început inerente în fiecare persoană, dar cel mai bine se arată în cei care încearcă să supună haosul energiei creative. Prin urmare, toate acestea indică doar faptul că Taras Strenadiuc este un om aflat la graniţe. Este un om al contrastelor, care îşi exprimă astfel drumul către public.

Omul este o fiinţă păcătoasă. Inerent are tot ce este pământesc şi nepământesc, dar, cu toate acestea, caută ceva mai măreţ, de aceea încearcă să unească Cerul şi Pământul, unind sacrum şi bolnavum. Însă, ca să înţelegi ce îi este mai apropiat, trebuie să cunoşti ambele părţi. De aceea, artistul trebuie să depăşească limitele obişnuite pentru a simţi fiecare parte. Pentru a înţelege mai bine beneficiile binelui. Pentru a simţi răul şi a-l învinge. Să simtă echilibrul. De aceea, nu e de mirare că acest artist huţul este cunoscut nu doar pentru lucrările sale artistice din lemn, dar şi pentru crearea de vinuri. Inclusiv exotice.

El trebuie să cunoască lumea, pentru a-i simţi mai subtil curgerea. Pentru a trasa liniile cu dalta, cu o mână mai uşoară şi mai clară. Pentru a putea separa ce e jos de ce e sus. Pentru a distinge binele şi răul. Pentru a vedea şi reproduce lumea în toată amploarea sa.

Deoarece pentru a îmblânzi fiara, trebuie să devii puţin fiară, să începi să gândeşti ca o fiară, să simţi ca o fiară. De aceea, aşa precum cuiul pe cui se scoate, tot aşa haosul este îmblânzit de către haos. Pentru a extrage din el spaţiul ordonat al Raiului.