Colecţia pentru amenzie
Ca să ajungi la artistul şi colecţionarul Bogdan Petreciuk din satul Baben, după ploaie, nu este tocmai uşor. Este necesar să mergi constant ba în sus, ba în jos, iar pe alocuri, în stil off-road. Dacă ajungi în sat, nu găseşti imediat casa care trebuie, iar pe Bogdan nu poţi să-l întrebi, deoarece nu este semnal la telefonul mobil. Este necesar să-i întrebi pe cei pe are îi întâlneşti care este drumul potrivit.
Ajunşi la faţa locului, aflăm că suntem a treia sau a cincea rundă de oaspeţi la Bogdan, din acea zi.
Câteodată se întâmplă să fie foarte multă lume, iar câteodată nu e nimeni. Nu există un echilibru
Ne întâmpină îmbrăcat într-o ținută lejeră, sportivă, deși, mai apoi, în scurt timp, se schimbă și își ia o cămașă brodată.
Deasupra ferestrelor casei lui Bogdan atârnă pieptare. Artistul spune că hainele din colecţie trebuie să fie aerisite constant, pentru a preveni depunerea moliilor. În camera de zi ne intersectăm cu nişte tinere regizoare, care fac un film despre artiștii din Carpați. Camera este amenajată minimalist şi în stil modern. Doar câteva artefacte, precum un sfeşnic sau ceramică de Kosiv, indică faptul că ne aflăm în Huţulşcina.
Într-o cameră separată sunt adunate comorile lui Bogdan. Acolo toţi oaspeţii se împrăştie imediat şi fac fotografii diverselor obiecte de uz casnic, în funcţie de ce i-a plăcut la fiecare: lăzi vechi, covoare, cuverturi de pat, farfurii, icoane, mărgele, paltoane tradiţionale, pieptare sau multe alte astfel de bogăţii. Şi un şir lung de cămăşi brodate, care stau laolaltă, una în spatele celeilalte, precum pasagerii unui traseu foarte popular la ora de vârf.
Bogdan este colecţionar şi designer. Principala sa pasiune sunt hainele. A început să le colecţioneze încă de la vârsta de 13 ani, când a văzut că o vecină a vrut să ardă cămăşi. Deja la 15-16 ani avea o colecţie considerabilă.
Spune că a ştiut mereu care dintre obiecte sunt rare şi valoroase, căci această cunoaştere a dobândit-o din familie. Bunicul şi bunica povesteau cine cu ce se îmbrăca, ce port îşi aminteau, ce purtau oamenii mai în vârstă. De aceea, căuta ceea ce era pe cale de dispariţie. Principiul de bază al colecţiei este să arate ceea ce aproape a dispărut.
În urmă cu 7 ani bărbatul însuşi a început să creeze haine. Crea modelele, iar meşterii locali brodau după model. Acum încearcă să se îndepărteze de această metodă, preferând broderia maşinii.
Bogdan putea să rămână în Cernăuţi sau Kyiv, oraşele în care a studiat. Mai ales că principalii săi clienţi provin în mare parte din oraşe mari, în principal din Lviv şi din capitală. Prin urmare, ar fi mai logic să stea aproape de clienţii săi. Cu toate acestea, designerul a rămas în satul său natal.
Munţii şi locul natal sunt puncte importante ale identităţii huţule, care se resimte cel mai puternic în meşterii locali, deoarece muncile lor sunt extrem de strâns legate şi se împletesc cu tradiţiile şi canoanele locale.
Bogdan colecţionează doar haine tradiţionale locale. Fiecare sat are moda sa, care se diferenţiază prin culori şi tehnică de alte sate.
Tradiţia propriului sat era considerată faină, iar cea a altor sate – nu era faină, de aceea era respectată şi păstrată
Şi aşa e şi până în ziua de azi.
De aceea, datorită lui satul devine un centru de greutate. Datorită lui, va rămâne amintirea despre haine şi oamenii care le-au purtat şi le-au creat.
Designerul îşi aminteşte că atunci când era mic, părinţii au mers să vândă cufere, iar el cu bunica lui mergea la înmormântare.
Am văzut multe înmormântări interesante şi când îmi amintesc cu ce haine erau îngropaţi răposaţii, îmi curge sânge din inimă
Şi datorită unor astfel de oameni, satul Baben are şansa de a evita amnezia.
