Legenda instrumentului huţul
Vizita la această casă vopsită în galben şi albastru pe un deal din Bukoveţ este o oportunitate să devii martorul talentului uman, combinat cu o muncă incredibilă şi un caracter unic. Aici locuieşte Mihai Tafiiciuk, unul dintre cei mai renumiţi maeştri ai instrumentelor tradiţionale huţule. El ştie să muncească, să glumească şi are păreri foarte speciale în ceea ce priveşte viaţa.
Tafiiciuk s-a născut în anul 1939 şi de la vârsta de 14 ani a lucrat ca fierar într-o fermă colectivă din Iaseniv, la 6 km depărtare de casă. Potcovea cai, repara căruţe, sănii, confecţiona pluguri. Dar, în acelaşi timp, toată viaţa lui cel mai mult a iubit muzica. Nu numai să cânte, ci să-şi creeze propriile instrumente muzicale. Niciodată nu a învăţat cum se face acest lucru, dar mereu a putut să se uite la ceva şi apoi să facă şi el la fel.
…Pe uliţă este o toamnă târzie, dar în satele de la munte se simte deja destul de bine mirosul iernii. Vântul şi frigul pătrunzător nu încurajează conversaţiile de pe stradă. De aceea, Tafiiciuk ne conduce spre atelierul lui. Încă din prag trebuie să fii atent să nu te loveşti cu capul de rama uşii. Tavanul este jos, ca să se menţină căldura. Aici el a petrecut mii de ore de muncă şi acum instrumentele lui cântă pretutindeni în lume.
La mine vin mereu oameni. Nu există ţară din care să nu fi fost cineva. Deja mă ştie lumea întreagă, nu mă pot ascunde niciunde
În afară de instrumente muzicale, a mai confecţionat de unul singur dălţi, strunguri, topoare, burghie. Încinge fierul în cuptor, aşa cum se făcea mai demult. Foarte des munceşte noaptea şi doarme doar câteva ore pe noapte – mai mult nu vrea. Şi imediat ce se trezeşte, deja se gândeşte la munca pe care trebuie să o înceapă.
Aici trebuie să termin corzile, aici să lipesc şi aici să termin partea de sus, ca să cânte
Tafiiciuk caută singur lemnul pentru instrumente. Alun, soc, paltin. Întreabă lumea, cine plănuieşte să taie copaci sau i se spune pe unde poate găsi ce are nevoie.
La casa lui Tafiiciuk vin foarte des oameni. Ceaiul fierbinte de plante cu miere nu lipseşte niciodată din servirea oaspeţilor. Aşa te aşezi lângă cuptor, unde tocmai a fost aruncat un lemn, te uiţi la carpeta cu căprioare, asculţi cântece huţule şi nu mai vrei să mergi niciunde de acolo.
Domnul Mihai recunoaşte că îi este deja greu să mai cânte la instrumentele sale, căci îl doare mâna. Cu toate acestea, se apucă să ne arate cum sună fiecare instrument. Nu poate să cânte la toate, deoarece sunt prea multe. Şi, deşi la casa lui au venit sute de jurnalişti şi alţi interesaţi de munca lui, nu oboseşte să zică din nou şi din nou povestea lui muzicală. Despre regulile sale de viaţă spune aşa:
Nu am fost niciodată beat, de fumat – nu am fumat, nu am avut certuri cu nimeni. Sunt foarte capricios, dar nevasta a fost înţelegătoare cu mine
De sărbători, domnul Mihai nu stă degeaba. Recunoaşte că nu prea îl atrage compania oricui. Cu mai mare plăcere însă va cânta sau va conversa cu o persoană inteligentă. Este împotriva alcoolului şi a fumatului, deoarece cu aşa ceva oamenii pierd foarte mult timp.
Toată viaţa lui, Tafiiciuk a trăit-o în munţi. Aici, în această curte curată, în casa galben-albastru, cu ferestrele bleu. A fost de multe ori în alte ţări, dar mereu s-a întors. De multe ori a fost în Europa şi cumva a rezistat şase săptămâni în New York.
Abia am rezistat! Mi s-a propus să lucrez la filarmonică, dar mie nu-mi place oraşul. Iubesc foarte mult muzica şi mă gândesc că trebuie să faci ceva în viaţă, ca să surprinzi lumea, să o faci mai interesantă pentru oameni
Şi surprinde.
