Infinitul
Când stai la vale, când râul se rostogoleşte peste stânci, ţi se pare că doar munţii, doar pădurea au crescut la margine. Și când ajungi puțin mai sus - chiar aici, dintr-un munte crește altul. Al treilea, al patrulea. Şi al zecelea...
Vorbeşte molcom, clar, fără grabă. Fiul Roman se alătură discuţiei despre cinema. Împreună arată o piesă de teatru a scriitorului și dramaturgului polonez Józef Kozienowski.
„Din el ar putea ieşi un actor”
Aveam trei ani. Bunicul mă ţinea pe genunchi în acea sală. (Arată cu mâna în faţa lui.) Şi era atunci acolo un corespondent, care a zis că din el ar putea ieşi un actor. (Zâmbeşte.) O parte din cele scrise în acel interviu s-au împlinit.
Aveam 28 de ani când am început să joc în teatrul nostru. Şi am jucat atunci cel mai vechi rol. Apoi, am avut onoarea de a juca rolul jucat de bunicul meu, Mihai Sinitovici, – povesteşte mai departe bărbatul.
În trecut
Astăzi, în satul Krasnoillea, mica clădire de lemn a Teatrului Huţul „Hnat Hotkevici” este în primul rând un centru unic pentru surprinderea obiceiurilor, folclorului şi tradiţiilor străvechi ale huţulilor ucraineni. Totul se bazează pe entuziasmul actorilor locali și al co-creatorilor pentru care promovarea culturii lor este o chestiune de o viață. Trupa de teatru este formată din 26 de adulți și 11 copii. Volodemer Sinitovici spune că actorii seniori ai teatrului, pe lângă ocupația lor preferată, au multe alte preocupări casnice și gospodăreşti, mai ales primăvara și toamna. Prin urmare, nu este întotdeauna posibil să se întâlnească şi să creeze un nou spectacol. Ultima mare reprezentație cu toţi membrii trupei din cea de-a treia generație a avut loc în Ajunul Crăciunului din 13 ianuarie 2007. Au jucat atunci actori care nu mai sunt azi în viață.
Revenind la istoricul teatrului, chiar în această clădire a funcţionat pentru prima dată în anul 1908 Teatrul Huţul, care era condus de scriitorul, dramaturgul şi intelectualul ucrainean Hnat Hotkevici. Sediul clădirii discrete a fost construit pe cheltuiala sătenilor, în primul rând ca o casă de locuit. Aici era şi o sală de lectură. Însuşi Hnat Hotkevici a reuşit să transforme micul centru într-un fenomen teatral unic, care mai târziu a fost admirat nu numai în Ucraina, ci şi în Polonia şi Rusia. El a unit și a adunat în jurul său tineretul progresist din acea vreme, i-a strâns și i-a învățat noi practici teatrale. Astăzi, în sediul Teatrului Huţul „Hnat Hotkevici” din Krasnoillea funcţionează şi un muzeu public, iar din anul 2004 muzeul a primit şi titlul de „naţional”.
Interzicerea Viflaimului ţigănesc şi a colindelor
A fost o perioadă când veneau la noi de Crăciun țiganii din Transcarpatia. Se schimbau în costume şi puneau în scenă Viflaimul (Vertep).
În urma lui
Huţulul s-a obişnuit să trăiască aici, unde s-a născut. Să se străduiască pentru a lăsa ceva generaţiilor viitoare.