fbpx
Trăieşte (cu) Arta
Rulează videoul

Teatrul “Hnat Hotkevici”

Volodemer Sinitovici — actor, coordonator artistic al Teatrului Huțul "Hnat Hotkevici"
Жити (з) мистецтвом
Жити (з) мистецтвом
Teatrul "Hnat Hotkevici": peste o sută de ani de teatru
/

Infinitul

Sub picioare scârţâie vechea podea. Domnul Volodemer se ridică încet pe scena mică. Se duce în spatele ecranului și aprinde lumina din hol. Cu ambele mâini, scoate din spatele unui scaun din lemn un palton huţul brodat cu fire colorate. Îl îmbracă. Pe cap poartă o pălărie decorată cu pene de păun şi de cocoş, cu colţuri rotunde. Cu o mână ia toporişca huţulă, iar cu cealaltă ţine o ţeavă. Şe aşază.

Când stai la vale, când râul se rostogoleşte peste stânci, ţi se pare că doar munţii, doar pădurea au crescut la margine. Și când ajungi puțin mai sus - chiar aici, dintr-un munte crește altul. Al treilea, al patrulea. Şi al zecelea...

Vorbeşte molcom, clar, fără grabă. Fiul Roman se alătură discuţiei despre cinema. Împreună arată o piesă de teatru a scriitorului și dramaturgului polonez Józef Kozienowski.

„Din el ar putea ieşi un actor”

Volodemer Sinitovici este director artistic şi actor al Teatrului Huţul „Hnat Hotkevici” din satul Krasnoillea, raionul Verhovena, regiunea Ivano-Frankivsk. Iar fiul său, Roman Sinitovici, are grijă şi se ocupă de muzeul Hnat Hotkevici şi, de asemenea, joacă pe scena teatrului, alături de tatăl său. După o scurtă punere în scenă, domnul Volodemer merge în sală. Acum se schimbă în costumul obișnuit gri, din care se vede un pulover alb, iar deasupra are o cămașă brodată cu ornamente albastre. Se odihnește pe fațada rotunjită a scenei. Pune picior peste picior.

Aveam trei ani. Bunicul mă ţinea pe genunchi în acea sală. (Arată cu mâna în faţa lui.) Şi era atunci acolo un corespondent, care a zis că din el ar putea ieşi un actor. (Zâmbeşte.) O parte din cele scrise în acel interviu s-au împlinit.

De mai mulţi ani deja, domnul Volodemer joacă şi conduce Teatrul Huţul „Hnat Hotkevici”. Împreună cu oameni cu aceleași idei, el ajută la popularizarea artei teatrale huţule. Pentru că el însuși este un descendent al unei culturi huţule adânci, străvechi. Bunicul lui Volodemer Sinitovici a fost, de asemenea, un cunoscut actor al Primului Teatru Huţul şi de multe ori a jucat pe scenă alături de legendarul Hnat Hotkevici. În mare parte erau nuvelele „Speculantul”, „Colocația” ale scriitorului polonez Józef Kozienowski, pe care Volodemer le-a menționat deja. Józef Kozienowski ocupă un loc proeminent în literatura poloneză și mondială.

Aveam 28 de ani când am început să joc în teatrul nostru. Şi am jucat atunci cel mai vechi rol. Apoi, am avut onoarea de a juca rolul jucat de bunicul meu, Mihai Sinitovici, – povesteşte mai departe bărbatul.

În trecut

Astăzi, în satul Krasnoillea, mica clădire de lemn a Teatrului Huţul „Hnat Hotkevici” este în primul rând un centru unic pentru surprinderea obiceiurilor, folclorului şi tradiţiilor străvechi ale huţulilor ucraineni. Totul se bazează pe entuziasmul actorilor locali și al co-creatorilor pentru care promovarea culturii lor este o chestiune de o viață. Trupa de teatru este formată din 26 de adulți și 11 copii. Volodemer Sinitovici spune că actorii seniori ai teatrului, pe lângă ocupația lor preferată, au multe alte preocupări casnice și gospodăreşti, mai ales primăvara și toamna. Prin urmare, nu este întotdeauna posibil să se întâlnească şi să creeze un nou spectacol. Ultima mare reprezentație cu toţi membrii trupei din cea de-a treia generație a avut loc în Ajunul Crăciunului din 13 ianuarie 2007. Au jucat atunci actori care nu mai sunt azi în viață.

Revenind la istoricul teatrului, chiar în această clădire a funcţionat pentru prima dată în anul 1908 Teatrul Huţul, care era condus de scriitorul, dramaturgul şi intelectualul ucrainean Hnat Hotkevici. Sediul clădirii discrete a fost construit pe cheltuiala sătenilor, în primul rând ca o casă de locuit. Aici era şi o sală de lectură. Însuşi Hnat Hotkevici a reuşit să transforme micul centru într-un fenomen teatral unic, care mai târziu a fost admirat nu numai în Ucraina, ci şi în Polonia şi Rusia. El a unit și a adunat în jurul său tineretul progresist din acea vreme, i-a strâns și i-a învățat noi practici teatrale. Astăzi, în sediul Teatrului Huţul „Hnat Hotkevici” din Krasnoillea funcţionează şi un muzeu public, iar din anul 2004 muzeul a primit şi titlul de „naţional”.

Interzicerea Viflaimului ţigănesc şi a colindelor

Domnul Volodemer spune că această clădire a teatrului din sat funcţionează și ca o platformă unde se pot aduna toţi cei care doresc. Să discute împreună anumite probleme, dar, mai ales, să ia în considerare continuarea conservării Teatrului Huţul în Krasnoillea.

A fost o perioadă când veneau la noi de Crăciun țiganii din Transcarpatia. Se schimbau în costume şi puneau în scenă Viflaimul (Vertep).

Era perioada când era interzis colindatul. După cum spune domnul Volodemer, „totul a fost conceput pentru alte vremuri”. Și chiar şi colindătorii erau deseori persecutați în sat în acele vremuri. De aceea, se adunau în taină la sediul teatrului. Au creat în secret mici trupe de teatru și au colindat doar printre ale lor. Iar romii au creat pentru huţulii locali sentimentul de sărbătoare. După sărbători toate şatrele se întorceau acasă. În Transcarpatia.

În urma lui

Lumina din sala de teatru este puțin difuză. Pătrunde în fascicule cu raze subţiri. În jur se află multă recuzită și documente de arhivă. Fotografii, tăieturi din ziare, cărți, obiecte huţule de uz casnic, vase, pașaportul muzeului, bilete de tren îngălbenite, cu care actorii teatrului au mers odată în turneu la Harkiv sau Lviv. Note ale participanților la Primul Teatru Huţul, scrisori păstrate ale lui Hnat Hotkevici și ale asociaților săi. În general, tot ce poate vorbi despre istoria întregului sat și despre străvechiul său trecut teatral. În același timp, aici se găsesc multe obiecte de artă aplicată huţulă. Este ca și cum întregul registru de culori, forme și obiceiuri străvechi ale strămoșilor noștri ar fi adunat aici.

Huţulul s-a obişnuit să trăiască aici, unde s-a născut. Să se străduiască pentru a lăsa ceva generaţiilor viitoare.

Autoarea textului Eva Paiiska
Autorul fotografiilor Serghei Havreliuk

Distribuie această poveste prietenilor tăi

Share on facebook
Share on twitter
Share on tumblr
Share on reddit
Share on pinterest
Share on telegram
Share on whatsapp

Про проект

I am text block. Click edit button to change this text. Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Ut elit tellus, luctus nec ullamcorper mattis, pulvinar dapibus leo. It is a long established

Parteneri

“Trăieşte (cu) Arta” is supported by the European Union under the House of Europe programme.