Părintele Ivan Rebaruk, parohul din localitatea Krevorivna, se poate lăuda nu numai cu cărţile de acasă, ci şi cu premiul Festivalului de Literatură „Pokrova” – Taras Melneciuc. Cu toate acestea, a-l percepe ca artist numai prin prisma literaturii este prea necuprinzător.

În primul rând, pentru că nu este vorba despre scris în sensul obişnuit pentru majoritatea. Deoarece cărţile „Este foarte important…” şi „Mireasa Domnului” sunt predici ale părintelui Ivan Rebaruk. În consecință, aceasta este o tradiție orală străveche, la care au apelat nu numai predicatorii creștini, ci și primii povestitori. Aşa precum primul căluţ din caş a fost făcut, conform folclorului, de către ciobani pe o pajiște, așa şi cele mai interesante povești au fost spuse la gura focului. De aceea, maniera predicilor părintelui Rebaruk este o împletire între religie şi folclor, pilde din Biblie (şi nu numai) şi poveşti reale, între teologie şi prietenie, între ceresc şi pământesc. Simplu, accesibil, vital și, prin urmare, de înțeles. Pentru a fi mai aproape de oameni, astfel încât turma să poată încerca cămaşa sfinţilor. De aceea, cartea „Este foarte important …” reprezintă, așa cum avertizează pe prima pagină cei care au lucrat la editarea ei: „aproape un sinopsis textual al predicilor părintelui Ivan Rebaruk… Ne-am dorit ca această carte să fie vie, aşa că am încercat… să păstrăm «originalitatea» predicilor şi prezenţa Duhului, care a vorbit prin intermediul autorului”.

Într-una din predicile sale, vorbind despre rugăciune, părintele Rebaruk spune: „Creştinismul înseamnă linişte… Nu textul rugăciunii vindecă, ci starea celui care se roagă. Nu textul vindecă, deoarece textul este hârtia pe care sunt scrise literele, iar dacă citeşti textul şi nu îl trăieşti, nu se întâmplă nimic”. Aceste cuvinte pot fi considerate ca o abordare universală a preotului din Krevorivna în ceea ce privește textul și viața în general: orice ai avea de spus și de făcut – trebuie să-l trăiești la maximum și să te dăruiești la maximum. Părintele Ivan Rebaruk mai are o implicare, mai degrabă simbolică, în literatură. La sfârșitul anilor ’80 a reușit să lucreze o vreme la ferma colectivă din Verhovena „Mihai Koţiubinski”.

În al doilea rând, părintele Rybaruk este implicat în artă într-un context mult mai larg, deci este inutil să-l limităm doar la literatură. Dacă te uiţi la conduita parohului Bisericii Naşterea Maicii Domnului din timpul interviului, încrederea şi uşurinţa cu care se desfăşoară în cadru te duce cu gândul că lucrezi cu un rock star. Însă acest lucru nu este surprinzător, deoarece parohul Bisericii Nașterea Maicii Domnului este o persoană mediatizată, așa că, așezat pe un scaun, încercă să-și amintească de câte ori a fost filmat. Și nu este vorba doar de interviuri, ci și de filme documentare și filme de lung metraj, în care a apărut preotul.

Este foarte important locul în care s-a întâmplat să fie paroh părintele Ivan Rebarek. În Biserica Naşterea Maicii Domnului, un magnific exemplu de arhitectură huţulă sacră de lemn, au avut loc filmările unor scene din „Umbrele strămoşilor uitaţi” (regizor Serghei Paradjanov). În plus, datorită fraternității bisericești a parohiei, biserica a fost salvată de la închidere în anii ‘60-70. Pentru a o proteja de distrugere, a fost acoperită în acele vremuri cu tablă, iar apoi, deja în timpul părintelui paroh Ivan Rebaruk, acoperișul bisericii a fost refăcut din șindrilă.

Părintele Rebaruk continuă cursul început de preoţii anteriori. El nu numai că susține tradițiile, dar întoarce atât localităţii Krevorivna, cât şi bisericii în sine, statutul centrelor culturale. La urma urmei, datorită parțial şi clerului local, localitatea a devenit unul dintre locurile preferate ale intelectualității ucrainene de la începutul secolului al XX-lea, unde artiștii s-au odihnit și au lucrat, începând cu Ivan Franko și terminând cu Lesea Ukrainka. Această comună a devenit un fel de fenomen care a inspirat și continuă să inspire munca artiștilor de toate genurile.

Chiar și acum, casa părintelui și a soției sale, poeta Oksana Zelenciuk-Rebaruk, găzduiește adesea artiști și intelectuali nu numai locali sau din țară, ci și din alte țări. Atât în predici, cât şi în conversațiile cu preotul se simte influența acestui mediu artistic.

Separat, merită menţionată icoana Maicii Domnului din Krevorivna „Întruchiparea ideilor creative”. Această Protectoare a regiunii Huţulşcina are rolul de a ajuta şi a asista oamenii creativi, care nu sunt puţini în această zonă.